S-au cunoscut în urmã cu cinci ani, la o petrecere în Gheorgheni. Andrea era studentã în ultimul an la Turism, iar Adrian tocmai scãpase de armatã. A invitat-o la dans şi, fascinat de "ochii şi formele ei", s-a pierdut într-un monolog menit sã o impresioneze pe partenera lui. Adrian râvnea la o întâlnire, dar Andrea nu a cedat farmecelor decât dupã lungi insistenţe.

"M-au atras ochii lui şi zâmbetul absolut fermecãtor. Important a fost cã nu a vrut ca relaţia noastrã sã fie doar o aventurã de o noapte. A fost foarte grijuliu şi rãbdãtor cu mine."

Andrea era însã nehotãratã, "cu fiţe-n cap", precizeazã soţul ei, aşa cã relaţia nu a durat decât douã sãptãmâni. Dupã un an, Andrea l-a contactat pe Adi printr-o prietenã comunã. Îi trimitea mesaje de genul: "Ai grijã de tine! Salutãri de la Andrea!" S-au revãzut în ajunul Revelionului 2001, dar au petrecut separat noaptea dintre ani, pentru cã Adi avea alte planuri.

Relaţia lor începuse sã prindã din nou contur. Se întâlneau o datã pe lunã, când Andrea mergea sã îşi viziteze prietena din Gheorgheni.

S-au scurs aşa nouã luni, pânã când, de ziua ei, Adi i-a adus, pe lângã cadou, vestea cã nu mai pot fi împreunã din cauza distanţei. A fost imboldul de care avea nevoie Andrea pentru a pune piciorul în prag: "Bãrbatul ãsta va fi al meu! Îl voi recuceri cu orice preţ!"

Au continuat sã corespondeze prin e-mail, iar Andrea a reuşit, într-un final, sã-i atragã atenţia cu scrisorile ei. Din septembrie anul trecut, locuiesc împreunã la Gheorgheni.

Cererea în cãsãtorie s-a consumat în parcul din centrul oraşului. Hotãrât sã îşi întemeieze o familie, Adrian a îngenunchiat şi i-a cerut mâna iubitei lui, oferindu-i un "frumos inel de logodnã".

Ea "frumoasã, iubitoare, gospodinã, inteligentã şi hotãrâtã", având un singur defect "încãpãţânarea", el "bun la suflet, tandru, înţelegãtor, intelige