Taunul negru si vesel de la Cotroceni s-a plictisit sa tot alerge dupa cirezile bovinelor politice autohtone lovite oricum de streche si, in cautarea unor noi donatori de singe proaspat, a inceput sa biziie amenintator deasupra marilor trusturi occidentale, care n-au strimbat din nas cind ne-am scos tara la produs pe linia de centura a capitalismului usor salbaticit.
Necazul e ca presedintele Romaniei ar dori-o acum inapoi fata mare.
Tot patetizindu-ne ca sintem o insula de latinitate intr-o mare slava, dupa ’90 incoace tarisoara noastra chiar a devenit un soi de insula cu guano, prin transformarea peste noapte in fier vechi a flotei romane, a fabricilor de conserve si medicamente si a marilor combinate chimice, vindute toate la pret de gunoi de grajd.
Cot la cot cu porcii de la Comtim, smecherasii nostri imbirligati cu investitori strategici au ras d’a capo al fine vasta retea de irigatii din aluminiu a spatiului mioritic si n-au avut indigestii nici la halirea celei mai mari prese din Europa, sustrasa din uzinele Faur de niste suedezi cumsecade.
Lacustele mincatoare de metal au pirjolit in cincisprezece ani de zile, fara complexe ideologice, tot ce au intilnit in cale, topind iahtul regal ancorat la Galati, despre care se spunea ca e placat cu otelul fin al lamelor Wilkinson, dar si sireturile de bronz de la bocancii statuii tatucului Lenin, zvirlita in spatele Casei Scinteii.
Pentru ca nu mai poate prinde orbul ca sa-i scoata ochii, dom’ presedinte pare dispus sa desfaca cel mai fericit si cel mai mediatizat mariaj austriac de la casatoria imparatului Franz-Joseph cu Sissi.
Dupa ce a scaparat chibrituri pe linga benzinariile lui Patriciu, piromanul national se joaca acum cu focul in rafinariile OMV-ului, revendicind padurea de sonde pe care Petromul o avea in dota cind si-a pus cununiile.
