Daca ati vazut limuzine parcate pe strazi in ziua de 12 septembrie, fiti siguri ca acolo a poposit vreunul dintre frustratii, pardon, fruntasii scenei politice, gata sa lumineze populatia scolara cu viziunea sa asupra Romaniei prospere.
Daca anul calendaristic incepe luminat de artificii si de petarde, cel scolar incepe cu spectacolul girofarurilor si festivitatilor.
Romania functioneaza dupa alte calendare decat cele oficiale. Anul nu mai incepe la intai ianuarie, ci in primele zile ale lui septembrie, cand se pun bazele bugetului pentru viitorul an. Perioada coincide cu inceputul anului scolar si cu agonia protocoalelor semnate de salariati cu guvernul. Liderii sindicali se scutura de nisipul plajelor si pornesc in mars catre institutiile statului si Parlament.
Acest inceput neoficial de an a marcat nu o data blocarea anului de invatamant. N-am fost scutiti nici in acest an de acest calendar. Cadrele didactice au vrut sa-i aminteasca ministrului educatiei promisiunile facute in urma cu cateva luni. Au dreptate. Ani de zile li s-a vorbit despre rolul invatamantului intr-o Romanie a tranzitiei. Putini politicieni au rezistat tentatiei de a-si poetiza amintirile scolare. Scolile au avut si in acest septembrie girofarul la poarta.
Nu toate. Destule scoli sunt inca acoperite de malul inundatiilor. Din unele nu a mai ramas decat temelia. Profesorii s-au mutat in casele localnicilor cu o camera in plus unde trebuie sa-i educe pe copii sa creada in viitorul si in destinul european al tarii. Multe alte scoli, ramase in picioare dupa inundatii, nici nu ar trebui sa existe. In ele, cartea dauneaza sanatatii. In multe judete, mai bine de trei sferturi din scoli nu au apa curenta, canalizare, incalzire. Saptamanal, se mai surpa cate un tavan peste elevi. Dupa anul care le-a transformat in locuinte lacustre, aceste scoli s-ar putea prabusi cu totul. In
