Dupã cum aratã acum, problema caselor naţionalizate şi a celor care locuiesc în ele nu se va putea rezolva curând. Oprelişti apar la tot pasul, în parte din cauza "frânelor" nejustificate puse de primari şi consilieri, o parte din cauza neştiinţei şi fricii oamenilor de a-şi revendica drepturile.
Peste toate acestea se întinde protectoare umbra legii, interpretabilã dupã bunul plac al oricui.
Casa familiei
Casa sãseascã şi satul Cund, la numãrul 25, a zãcut pãrãsitã de când cei care au ridicat-o au plecat definitiv în Germania. Pentru cã saşii care emigrau erau despãgubiţi în acei ani de statul român, casa a intrat, în 1979, în patrimoniul IGL. Dupã 10 ani a fost repartizatã familiei lui Dur Octavian. Dupã apariţia Legii 28, care reglementa condiţiile prin care se pot cumpãra casele naţionalizate nerevendicate, Dur Octavian şi-a depus dosarul cu actele necesare la Primãria Bahnea, pentru a cumpãra casa în care locuieşte de 16 ani. La şedinţa de consiliu local în care s-a discutat cererea sa, din cei 12 consilieri au fost prezenţi nouã, iar şapte din ei au votat pentru. Statutul prevede cã dacã jumãtate plus unu din numãrul consilierilor voteazã pentru, indiferent de tipul cererii, se aprobã. "Peste câteva minute dupã ce mi s-a aprobat cererea, primarul Mircea Pop mi-a spus cã nu se mai aprobã, pânã la urmãtoarea şedinţã de consiliu, fãrã sã-mi spunã motivul. Dar la ultima şedinţã nici nu a fost cuprinsã în ordinea de zi. Suntem mai mulţi în aceeaşi situaţie şi nu ştim ce fel de interese se urmãresc. Dacã nu ne lasã sã cumpãrãm casele, nu le putem repara, pentru cã nu bãgãm bani în ceea ce nu e al nostru. Primarul, în loc sã ne ajute sã cumpãrãm casele, m-a întrebat de unde am bani. Ce-l intereseazã pe el de unde am câteva milioane de lei? Din muncã cinstitã, cã de furam aveam mai mulţi", ne spune Dur Octavian.
Cei care locuiesc în case IGL p
