Ceea ce urmeaza sa va spun sunt efectiv reflectii personale de natura moral-politica in urma “tragediei in direct” de la New Orleans, pe care o asociez cu tragedia inundatiilor din partea locului, pastrand proportiile.

Ceea ce este izbitor este faptul ca ele se aseamana prin tipul de oameni distrusi: saraci, marginali, persoane in genere cu educatie mai putina. Cu ocazia inundatiilor “in direct”, persoanele mai subtiri si prin excelenta urbane iau nota de la televizor ca exista semeni carora li se topeste casa din chirpici ca nessul in apa. Oameni al caror avut pentru care isi risca viata este un porc si 4 gaini, plus cateva oale si un frigider Fram din prima generatie. Oameni care nu fug sau nu au cu ce fugi din calea potopului, desi autoritatile ii avertizeaza. Oameni care nu au asigurare pe bunuri si nici nu pot sa aiba fiindca nimeni nu incheie asigurari pentru case fara fundatii, cu armatura de nuiele si umplutura de pamant. Cu ocazia uraganului, americanii middle si upper-class iau nota cu stupoare ca exista semeni, mai ales afro-americani, eventual portoricani, care sunt un fel de “leftover”, traind in case de carton presat, care nu au cu ce fugi, pe care ii uita autoritatile federale, care isi pierd jovialitatea, ajung la anarhie si crima din disperare. Noi avem televiziuni ceva mai realiste: din cand in cand, printre vedete anorexice si smecheri care arunca cu banul pe fata catre amarati si pe dos catre presa, mai aflam si despre cei care traiesc in vasta Romanie profunda si malnutrita, incomparabil mai greu de ascuns decat mult mai restransa America profunda.

Am locuit de putina vreme, timp de 6 luni, in SUA, intr-un rai universitar. Televizorul meu cu 54 de canale transmitea stiri bune, problemele sociale grele erau minore si adesea legate de sex. Razboiul din Irak nu exista vizual, mai putin cand era o vizita high-level pe acolo. Modelu