Pana la privatizare, compania de petrol era una dintre cele mai jumulite firme din Romania; de catre tot felul de firme care aveau ok-ul politic sau, pur si simplu, de catre cei care reuseau sa castige bunavointa celor de care depindea incheierea unui contract. La fel ca si in cazul Sidex sau al altor mastodonti industriali, toata lumea care facea afaceri cu respectivele firme de stat obtineau profituri fabuloase. Numai intreprinderile statului erau in pierdere. La Petrom, situatia era

Pana la privatizare, compania de petrol era una dintre cele mai jumulite firme din Romania; de catre tot felul de firme care aveau ok-ul politic sau, pur si simplu, de catre cei care reuseau sa castige bunavointa celor de care depindea incheierea unui contract. La fel ca si in cazul Sidex sau al altor mastodonti industriali, toata lumea care facea afaceri cu respectivele firme de stat obtineau profituri fabuloase. Numai intreprinderile statului erau in pierdere. La Petrom, situatia era mai complexa din cauza zacamintelor exploatate de companie. Asa se face ca nu se ingramadeau prea multi cumparatori atunci cand s-a pus problema privatizarii. Cei care s-au incumetat sa intre in jungla unei astfel de intreprinderi de stat au avut o pozitie de negociere foarte puternica.

In cazul Petrom, discutia se invarte in jurul zacamintelor de petrol, deocamdata, dar se va ajunge si la cele de gaze. Daca austriecii de la OMV nu ar fi avut dreptul sa le exploateze, probabil ca nici nu s-ar fi uitat spre Petrom. Problema nu este ca le exploateaza si nici macar ca vinde benzina la preturi internationale. Necazul vine din compensatia pe care o primeste restul societatii romanesti, respectiv bugetul statului, pentru dreptul de a exploata aceste resurse. Iar tot secretul contractului de privatizare pare sa fie con