Importanta detinutilor comunisti, aflati in lagarul de la Targu Jiu, a crescut o data cu prabusirea ofensivei germane in Est dupa batalia Stalingradului. Inainte de razboi, putini dintre ei visau ca vor ajunge vreodata la putere. Dupa 23 august 1944, cei aflati in fruntea organizatiei din lagarul de la Targu Jiu si-au "refacut" echipa.

Practici de supravietuire si de putere la Targu Jiu

Activitatea politica a comunistilor in lagarul de la Targu Jiu a fost agitata inca de la transformarea sa in loc de detentie politica in 1942. Au existat mai multe etape ale luptelor fractioniste, avandu-i protagonisti in special pe Ovidiu Sandru, Gheorghe Vidrascu si pentru scurt timp pe Lucretiu Patrascanu. Toate aceste tensiuni au incetat dupa sosirea in lagar a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, seful organizatiei de partid din inchisori.

PEDEAPSA EXPIRATA. Dupa greva de la Grivita din februarie 1933, Tribunalul Militar care a judecat cazul dictase o condamnare de 10 ani pentru "capii rebeliunii". In vara anului 1943 aceasta pedeapsa a expirat, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica ar fi trebuit eliberati, deoarece isi ispasisera in totalitate anii de inchisoare. Insa Romania se afla in razboi, iar comunistii se aflau sub incidenta unei legi speciale prin care urmau sa fie "cazati" in lagar pe perioada conflictului cu Uniunea Sovietica. Astfel ca, "ceferistii" Gheorghe Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica au fost transferati din inchisoarea Caransebes in lagarul de la Targu Jiu. Au existat insa si exceptii: pentru Emil Bodnaras (care avea cetatenie sovietica) si Lucretiu Patrascanu, tolerati sa stea in libertate de autoritati cu intentia initierii unor negocieri cu sovieticii.

SITUATIA POLITICA. In statul roman condus de Ion Antonescu era teoretic interzisa orice fel de activitate politica. Cu atat mai mult intr-un lagar de detinuti politici. Insa comunistii au reus