Vintilă Horia: un scriitor prin excelenţă al exilului. Trilogia sa romanescă, Dumnezeu s-a născut în exil, Cavalerul resemnării şi Persecutaţi-l pe Boetius alcătuieşte prilejul unui examen filosofic al condiţiei în chestiune, socotite universale, un soi de pseudoresignare ,care nu este în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare şi mai directă, dar de sfîrşitul căreia depinde tot ce este mai omenesc încă în om" (cuvinte dintr-o ,notă finală" a Cavalerului resemnării ). Tonalitatea patetică, formă de asumare interioară a subiectului, nu-l împiedică pe scriitorul ce-a trăit peste o jumătate de veac departe de ţara sa de la o analiză atentă a acestuia. Ne propunem acum a-i urmări articulaţiile principale în cuprinsul unor pagini memorialistice, intitulate Suflete cu umbră pe pămînt şi editate de Nicolae Florescu. Exilul i se înfăţişează lui Vintilă Horia nu doar ca o circumstanţă biografică între altele, ci ca o situaţie-limită care ne obligă a da socoteală de tăria sau slăbiciunea fibrei noastre morale, ,măsura îndeletnicirii de-a fi". Ne aflăm, experimentînd-o, în faţa ,deşertului tătarilor", constrînşi a ne constitui ,în pildă către sus şi către jos". Pentru cei ce-şi trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei iniţieri, revelă un destin. Aşadar, un dat fundamental, imuabil, un traiect pre-scris ca o răsfrîngere a tragismului condiţiei omeneşti: ,Vreau să vorbesc de scriitori şi de cei care le sînt asemănători. Aceşti oameni ar fi fost, oriunde şi oricînd, nişte exilaţi. Istoria n-a făcut altceva decît să le ofere un titlu şi să le indice o cale, pe care ei o aleseseră dinainte şi pe care Platon o numea Ťthymosť sau plan vital, născut odată cu noi".
Fireşte, nu toţi corespund dignităţii exilului. Fie ca efect al unor acţiuni destabilizatoare, dictate de
