Emil Botta se naşte în septembrie, dar substitutul zodiei îi va fi, incontestabil, Întunecatul April. Apar în publicistica sa numeroase fragmente ca tot atîtea oglinzi întoarse spre Poezie, spre Himeră. Exemplificările poartă în sine harul de a construi o mică antologie, dar şi un fulgurant portret de autor.

Despre Întunecatul April :

,Întunecatul April (1937), trăit şi descris de tînărul care am fost cîndva, exprimă, în adîncul adîncului conştiinţei mele voinţa de lumină, lauda ditirambică a luminii. Cunoscînd că lumina e un triumf după încleştarea cu tenebrele (culorile, fapte şi suferinţe. Şi după tortură, după martiriu, după treptele şi pragurile suferinţei se arată lumina). Întunecatul April era jurnalul aventurii, al călă-toriilor mele, al trecerii şi petrecerii mele prin acele regiuni faste şi nefaste ale tinereţii. Consemnam, în acele file de jurnal, contrastele, antinomiile, neliniştea şi liniştea, bucuria şi durerea. Un loc privilegiat avea să-l aibă durerea, pe care o privesc şi astăzi cu o infinită simpatie" (Micul discurs în ,Ramuri", 1969).

Volumul purtînd deja cunoscutul titlu se deschide cu acest Ordin:

Să mă refugiez în cortul pădurii,

Întunecatul April e pe urmele mele,

zornăitoare lanţuri tîrăşte

şi un cuţit în mîini să mi-l înfigă în coaste.

Cai verzi, purtaţi-mă repede ca fulgerul,

izbăviţi-mă de rău, de harapnicul groazei,

mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă

de sînge,

fuga, fuga

prin ploaia de sînge, ud leoarcă,

doar voi ajunge la sfîntul aşteaptă.

Ia-mă la tine în trib,

îi strig ca din gură de şarpe,

dă-mi simbrie amară, amară

fă-mă calf