Înainte vreme nu apăreau reviste pentru femei. Sau, dacă nu greşesc, era una singură numită "Femeia", plină de propagandă. În alte ţări apăreau astfel de reviste, chiar şi în Est. O mătuşa a mea, nemţoaică, primea o revistă RDG-istă pentru femei. O împrumuta şi prietenelor pentru că făcea parte din generaţia francofonă-germanofonă a bunicii mele. Revista era mică, urîţică şi alb-negru. Acum, mai ales după anul 2000, cînd luminiţa a început să crească în tunel, aceste reviste au explodat şi la noi. Sînt însă mari, colorate, făţoase. Zeci de titluri atentează la bugetul doamnelor şi domnişoarelor. În timp ce revistele pentru bărbaţi, care porniseră atît de bine la începutul anilor '90 abia se mai văd.
Ce conţin revistele pentru femei? Curiozitatea masculină nu mi-a dat pace pînă nu am aflat, printr-o documentare serioasă. Precizez de la început că toate citatele de mai jos sînt strict autentice şi preluate din reviste apărute în acest an.
E cam bizar că în era corectitudinii politice apar asemenea reviste de un sexism evident. Adică de ce numai pentru ele (pentru "Elle")? Şi noi? Mai mult, revistele cu pricina cultivă femeii o imagine absolut neconvenabilă. Încît, dacă aş fi femeie, m-aş supăra. Femeia întruchipată şi construită în aceste publicaţii este o mofturoasă, răsfăţată, cu poale scurte şi minte şi mai scurtă. Cititoarea ideală a magazinelor cu pricina ar trebui să fie preocupată exclusiv de modă şi de bucătărie (cam incompatibile), de bîrfă şi sex. Ea trebuie să fie doritoare să ştie "cînd unde şi cu cine pleacă în luna de miere Shakira" sau să se întrebe odată cu revista: "Răceşti dacă stai în curent? (sfaturi ca să n-o păţeşti)". Cum adică să stai în curent fără să răceşti? Dar, zic şi eu, oare Shakira nu pleacă în luna de miere cu soţul ei?
În revistele pentru ele, partenerele noastre află că "Reuşita examenului d
