Nu ştiu cum sînt alţii, dar eu am o slăbiciune pentru poezia lui Şerban Foarţă. Pentru că mă surprinde, mă uimeşte şi mă complexează de fiecare dată cu inteligenţa şi rafinamentul ei, pentru că mă emoţionează într-un fel anume. Şerban Foarţă este unul dintre foarte puţinii poeţi profesionişti de la noi. Alături de Emil Brumaru, de pildă, cu care are foarte multe în comun. Cîţi alţi poeţi ar mai putea scrie, ani în şir, cîte o poezie pe săptămână aşa cum fac cei doi, unul în ,Dilema veche", celălalt în România literară!? Punându-i mereu printre cei mai buni poeţi pe care îi avem, critica a avut mereu grijă să-i considere, totuşi, minori. Anii au trecut, premii au luat puţine, poezia însăşi s-a schimbat, dar iată că amândoi par astăzi mai în vână ca oricând, cu o audienţă de invidiat, publicînd cărţi la cele mai bune edituri. Poezia lor nu a făcut riduri, nu a trecut prin criza vîrstei mijlocii şi nici n-o dor încheieturile. Poezia lor a rămas la fel de tînără, candidă şi voluptuoasă, după care se fluieră prelung a admiraţie. Unul publică Ethernul pheminin, altul Sonetele Infernalei Comedii (ilustrată de primul), două cărţi scrise în trecut de doi poeţi, unul mai tehnic şi mai senzual decît celălalt - aceşti Paganini şi Vivaldi ai manie(li)rismului contemporan -, alături de care cititorul poate trăi fericit în monogamie cu poezia pînă la adînci bătrîneţi.

Ethernul pheminin este o selecţie cu cele mai inspirate poeme pe tema femininului din creaţia lui Şerban Foarţă. Apărut la Chişinău, volumul adună poeme mai vechi, cu siguranţă necunoscute dincolo de Prut, şi altele mai noi, selecţia fiind excelent făcută şi lăsînd impresia unei poezii de dragoste mult mai variate decât ţi-ai fi închipuit. Rebis este, însă, un volum nou-nouţ (adjudecat de Humanitas, editură ce pare că vrea să preia controlul poeziei de vîrf), un adevărat come-back al lui Şerban Foarţ