S-au spus si s-au scris multe in Romania despre rezultatul alegerilor din Germania.
Lasand deoparte cliseul de gandire neteda, Angela Merkel - primul consilier femeie din istoria Germaniei - , mai toate relatarile si comentariile s-au concentrat pe intrebarea: Cum vor influenta rezultatele admiterea noastra in UE?
Si cum admiterea e vazuta de poporul roman ca destuparea dopurilor la butoaiele cu lapte si miere, rezultatele scrutinului din Germania au fost cantarite cu intrebarea pomanagiului din coltul strazii: Pica sau nu ceva?
S-ar putea spune multe lucruri despre lectiile oferite noua, romanilor, de produsul confruntarii electorale din Germania.
Ca, de exemplu, faptul ca la Berlin s-a confirmat zicala: Cine scoate sabia anticipatelor, de anticipate va pieri!
Domnul Gerhard Schröder a convocat alegeri inainte de termen din credinta ca nemtii ii vor da un procentaj mai mare decat cel detinut pentru a-si continua reformele.
La nemti nu e la moda, ca pe malurile lacului rusesc al Marii Negre (vorba cancelarului nostru de la Cotroceni), metafora Revolutie. Daca ar fi fost, indiscutabil, Gerhard Schröder ar fi anuntat, cu pompa, ca se intoarce la popor pentru a-si putea desavarsi revolutia.
Urmarea nesabuintei sale?
A fost cat pe-aci sa piarda la un scor dezastruos. Dar si acum situarea sub procentajul CDU-CDU il pune in pericol de a-si pierde postul de cancelar.
Sau, ca de exemplu, faptul ca rezultatul atat de strans isi are cauza in apropierea de centru a celor doua grupari - de Dreapta si de Stanga - , pe vremuri despartite intergalactic. Numitorul comun al celor doua forte - nevoia de reforme dure, extrem de dure - a derutat electoratul. Si prima consecinta a acestei stari de spirit a reprezentat-o, adaugata prezentei la vot mai slabe decat in 2002, fuga electoratului spre alte partide decat cele dominant
