- Editorial - nr. 186 / 21 Septembrie, 2005 Un telefon al unei cunostinte stabilite in Germania, care ma ruga sa-i trimit cea mai recenta carte a lui Augustin Buzura, m-a pus serios pe ganduri. M-am jenat sa intreb la ce se refera concret, fiindca, spre rusinea mea, nici ultimele titluri despre care aveam stiinta - Recviem pentru nebuni si bestii (2003), Teroarea iluziei si Zidul moale - nu se aflau in biblioteca mea personala (destul de mare, de altfel, dar in stagnare la capitolul "achizitii" in ultima vreme), cu toate ca pentru Omul Buzura si pentru opera lui am o admiratie nemarginita. Maramuresean din comuna Berita, romancierul s-a nascut in 1938, a urmat liceul la Baia Mare si Facultatea de Medicina si Farmacie din Cluj-Napoca (1958-1964). Renunta usor la profesia de doctor, dedican-du-se literaturii. A debutat editorial cu volumul de povestiri Capul Bunei Sperante. In 1970, deschide ciclul romanelor care l-au consacrat cu Absentii. Atat critica literara, cat si cititorii savureaza urmatoarele romane, atat de indraznete pentru acei ani ai cenzurii comuniste: Fetele tacerii, Orgolii, Vocile noptii, Refugii, Drumul cenusii (publicate intre 1974 si 1988). Dupa revolutie, este presedinte al Fundatiei Culturale Romane, membru al Academiei - 1992, si, pana in ianuarie 2005, director al Institutului Cultural Roman (inlocuit "peste noapte", fara a fi consultat in prealabil, cu Horia Roman Patapievici - motivul invocat de presedintele Basescu fiind ca "fiecare vine cu echipa lui"!). Asadar, cum sa rezolv problema prietenului din Germania? Nici eu nu am cartile postdecembriste ale lui Augustin Buzura. Motivele sunt comune, cele indeobste cunoscute: lipsa timpului necesar cautarii, in conditiile decimarii librariilor din oras. Mai exista doar cateva unitati de profil, in majoritate particulare, ici - colo, destul de departe de drumurile mele zilnice. Desigur, modalit