"Blestemat fie omul care,

în viitoarele ediţii ale operelor mele,

va schimba ceva cu bună ştiinţă, o frază sau numai un cuvânt, o silabă, o literă, un semn de punctuaţie!"

Arthur Schopenhauer

Am descoperit recent, umblând prin hârtiile mele, un articol mai vechi, care mi-a readus în memorie vehemenţa textului din motto. Scriind cu ani în urmă, într-un ziar, un cuvânt evocator despre un mare latinist contemporan, am povestit, relatând cât am putut mai fidel, ceea ce am aflat din chiar spusele acestuia, anume că a început să înveţe latineşte în copilărie răsfoind zilnic o ediţie ilustrată din opera lui Caesar De bello gallico descoperită tot scotocind prin biblioteca tatălui său. Dar iată un extras din acel text, aşa cum a fost el predat redacţiei: ,Fără noţiuni de gramatică, fără explicaţii de nici un fel, citind şi reluând de la capăt lectura, textul şi-a dezvăluit rând pe rând tainele. N-a tocit niciodată declinările, n-a buchisit conjugările, n-a memorizat formulele sintactice, ci, în contact direct cu literele latineşti, a deprins limba strămoşilor noştri, fără eforturi şi cazne, cu uimirea inocentă a copilăriei". Am predat articolul, după care am dormit liniştit. Nu mică mi-a fost mirarea, la corectură, să constat că cineva a umblat în text (adică şi-a băgat picioarele în el) fără să mă consulte, înlocuindu-l cu creion roşu pe memoriza cu memora. Nu m-am socotit niciodată, Doamne fereşte, infailibil, ba uneori trăiesc chiar spaime greu de descris (,migrene şi nopţi albe", cum zicea un confrate), când e vorba de propriu-mi stil, totuşi, în cazul de faţă, ştiu sigur că am reflectat la chestiune în timp ce scriam, întrebându-mă care din cele două variante acoperă mai bine ceea ce voiam să spun cu adevărat ; am ajuns la concluzia că a memoriza e mai potrivit decât a memora, întrucât mi se p