Despre Goma se vorbeste numai in exces. Excesul de cuvinte, de apelative, il transforma pe Goma, cu bune si cu rele, intr-un fel de mit, la care unii fac plecaciuni, iar altii il ciopirtesc. Asa ca Paul Goma nu poate fi decit „nebun“, „ticnit“, „antisemit“ sau, privit altfel, Goma devine „singurul disident autentic“, singurul care i s-a „opus lui Ceausescu“ si a strigat in gura mare ceea ce altii au tacut si au ascuns. In ultimele trei saptamini, Goma este din nou „un caz“, dupa ce Uniunea Scriitorilor a sanctionat revista Viata Romaneasca pentru publicarea unui fragment din Jurnal 2005 de Paul Goma, care ar fi avut, conform Uniunii Scriitorilor, „un caracter antisemit“.
Paul GOMA
Culoarea curcubeului ’77/Cod „Barbosul“
Editura Polirom, Colectia „Egografii“, Iasi, 2005, 544 p.
„– Auzi, ba? Te crezi Cristos? Pai, futu-ti cristosu’ ma-tii!
Ma apuca iar de barba, trage, zmuceste. O palma. Un pumn. Inca o palma. Un picior in fluierul piciorului. Si iar ma apuca de barba – ma trage pina la usa, inapoi, pina la fereastra. Si iar spre usa. Gifiie, de parca eu l-as plimba – de sacou. Ii miroase gura. Mai face un dus-intors, cu mine – mereu avind miinile la spate. Ma opreste in dreptul mesei negre... Ii pute gura. Ma apuca cu o mina de umarul drept, cu stinga imi umbla pe la barba... Inchid ochii de durere...
– Na, Cristos!
Ceva ma fulgera in git. Asta li se facea popilor ortodocsi si calugarilor: li se strivea traheea cu creasta degetelor inclestate in barbi, cu palma orientata in sus. «Fringe-Git» i se spune. Inca o data si inca o data – nu-mi pot stapini tusea, imi lipesc cit pot de mult barbia de piept, ca sa-i nu-i las pumnului sau libertate de manevra... Reusesc...“ (Paul Goma, Culoarea curcubeului ’77, Editura Polirom, 2005).
- Un om liber si singur
In primavara anului 1977, Paul Goma fusese ar
