- Editorial - nr. 187 / 22 Septembrie, 2005 Romania are nevoie, mai mult decat oricare alta tara din Europa, de schimbarea imaginii compromise in ultimele decenii, din mai multe motive. Daca strainatatea era pe cale de a uita Romania lui Ceausescu, apoi tara cu cei mai multi handicapati si copii ai strazii, legendele cu vampirul Dracula, care par a starui tot mai puternic in memoria acesteia, mai aduc aminte de chipul unui popor ancorat si azi in viata cetoasa a unor secole apuse. Credulitatea puerila ii face pe multi indivizi de peste mari si tari sa mai scormoneasca in arealul nostru, morti de curiozitate, facandu-si iluzii ca poate-poate vor mai gasi, pe aici, ceva urme ale faptelor lui Dracula, iar daca ele nu sunt, se inventeaza. Desi cautatorii unor asemenea obiceiuri, intalnite pe vremuri la unele popoare, astazi civilizate, dar niciodata la romani, se vor osteni degeaba, caci legendele raman legende, vor avea insa ocazia sa intalneasca la noi ceea ce astazi nu vei mai gasi in nici o tara civilizata, nici in Europa si nici pe alt continent, murdaria endemica in formele ei cele mai opulente, ca expresie a unui teritoriu foarte prost gospodarit, si care a devenit un adevarat blazon national. Pentru ca nimic n-are romanul, de la mare sau de la munte, de pe campie sau de la deal, din oras sau din sat, din Moldova, Ardeal sau Tara Romaneasca, ceva mai comun, mai expresiv, mai familial, decat omniprezentele gunoaie, raspandite in voie si cu atata generozitate pe intreg intinsul patriei. In consecinta, vizitatorul strain despre care vorbeam mai inainte nu va pleca de aici, din Romania, cu mana goala. Ceva trairi macabre, specifice epocii cu parfum de legenda, tot va avea el de impartasit semenilor lui, iar acestea nu sunt altele decat imaginile de cosmar pe care i le ofera din belsug tara, incapabila sa-si gestioneze elegant propriile probleme, dar nici propriil