ONU a iesit la pensie. Reforma organizatiei a fost total eclipsata de alegerile din Germania. Concurenta celor doua evenimente a subliniat actuala lipsa de relevanta a ONU.
Nici reuniunea aniversara de 60 de ani, nici divergentele privind reforma ONU nu au tinut pe careva cu sufletul la gura. Nu s-ar fi facut gaura-n cer nici daca proiectul de reforma si reuniunea ONU erau un succes, nici daca esuau lamentabil.
Evenimentul, si asa gonflat de o elita media si ONG-uri care viseaza la cabinetul mondial condus de premierul Kofi Annan, a fost prezentat mai ales sub aspectul sau anecdotic. Intr-adevar, prestatia de bufon a presedintelui Venezuelei, Hugo Chávez, si biletelul trimis de Bush lui Condi Rice in care o intreba daca are voie sa mearga la toaleta ne-au binedispus. Si-atit.
Ceva fiori ne-a dat doar debutul la „scena planetara" al noului lider iranian, Mahmud Ahmadinejad, exponent al gardienilor revolutiei islamice.
In rest, doar ONU-mpatimitii vor fi auzit mai concret despre reforma organizatiei: discreditata Comisie pentru Drepturile Omului (condusa recent de Libia lui Gaddafi) se va transforma in Consiliu pentru Drepturile Omului (nu se stie exact daca Gaddafi e eligibil); se va infiinta o Comisie pentru Consolidarea Pacii, vor fi luate noi angajamente pentru reducerea saraciei, pe banii tarilor
dezvoltate si democratice... si cam atit. ONU mai are sanse sa fie luata in serios doar cind dosarul nuclear iranian va fi inaintat, in sfirsit, de europeni Consiliului de Securitate. Dar, cum spuneam, reuniunea si reforma nu au produs nici o emotie, caci doar fanii organizatiei isi pot inchipui ca Annan poate reforma ceea ce nu a fost in stare sa administreze.
ONU a ramas doar un forum de discutii in care statele democratice sint in minoritate.
Alegerile din Germania ne tin insa cu sufletul
