Este o premiera nationala cind un cotidian consemneaza dezvaluirile scriitorului Ion. D. Sirbu, vizavi de seful emisiunii „Magazin duminical“ de la TVR, Tudor Vornicu, ofiter al Sectiei „Scriitori si intelectuali dificili“ din Ministerul de Interne, considerat de regimul comunist a fi „anchetatorul cult“. Ion D. Sirbu a facut aceasta dezvaluire in volumul II din „Jurnalul unui jurnalist fara jurnal“, o carte de memorii care a trecut saptamina trecuta pe locul I in canonul literar al „revistei 22“, devansind jurnalul de memorii al Monicai Lovinescu si pe cel al lui N. Steinhardt. De asemenea, celebrul roman „Adio Europa!“ scris de Ion D. Sirbu, este apreciat de critica literara ca fiind „cel mai mare roman cu umor tragic din istoria literaturii“. „Jurnalul unui jurnalist fara jurnal“, tiparit in doua volume, este atit de tulburator, incit cititorul, indiferent cum s-ar numi el, nu il mai lasa din mina pina la ultima coperta. Ce-i drept, pentru unii, acesta este extrem de incomod si dezarmant prin sinceritatea adevarului consemnat. Pe altii, este posibil sa-i deranjeze elitismul lui Ion D. Sirbu - poliglotul, dramaturgul, romancierul, eseistul, nuvelistul, intelectualul rasat -, care s-a stins din viata, in ziua de 17 septembrie, 1989, la Craiova. Anii grei de puscarie comunista, umilinta, batjocura, teroarea, bataile, isi lasasera amprenta pe sanatatea importantului scriitor. In aceeasi zi, pe scena Teatrului National Craiova, avea loc premiera piesei marelui disparut, „Arca bunei sperante“, care a fost rejucata, in 22 decembrie '89, sub semnul Victoriei. La cincisprezece ani de la moartea lui Ion D. Sirbu, sint deja sase monografii dedicate acestui ilustru scriitor, intelectual de rezonanta in lumea elitistilor care au fost condamnati cu ani grei de temnita comunista. Criticul literar Daniel Cristea-Enache, cel care a scris postfata la „Jurnalul unui jurnalist fara j