Este greu de imaginat ca acum, la inceputul mileniului trei, mai sint sate doljene in care se mai traieste ca acum trei sute de ani. Este, de asemenea, greu de crezut ca mai exista oameni care vad asfaltul numai dupa ce parcurg kilometri intregi pe drumuri, unele chiar periculoase, ca isi cara piinea cu cobilita, iar mortii sint dusi la groapa cu carul cu boi, dupa ce sicriul a fost carat in spate prin mocirla si hirtoape. In acel colt de lume uitat de timp care se numeste Malaiesti, satenii isi duc veacul mergind in cizme prin noroaie pina peste glezna, spre birtul in care beau o tuica. Pe sateni situatia ii amuza. Ii ajuta in acest sens „intelectualul“ locului, Oliviu, care recunoaste ca „de la matoleala am luat-o razna“. „Specialistul“ satului da solutii tehnice pentru reconstruirea podului, iar babele birfesc pe la colturi sau pe la biserica. Malaiesti - sat din Evul Mediu Izolat aproape complet, satul Malaiesti are o singura legatura cu restul lumii: o punte suspendata, lunga de aproape o suta de metri. Dupa ce o treci te loveste brusc senzatia ca ai parasit civilizatia si ai ajuns undeva intr-un sat românesc din Evul Mediu. La intrare esti intimpinat de o vaca, si ea afundata in noroi ca si oamenii. Drumurile, ca sa le spunem asa, nu par a fi decit niste brazde de aratura. Satul este relativ mic, nu are decit 240 de familii, dar este cel mai mare dintre cele 11 aflate in subordinea Primariei Goesti. „Avem un singur telefon, acela este public si pe deasupra nu functioneaza decit cind vrea el. De telefoane mobile ce sa mai spun, ca acelea nu functioneaza decit in anumite locuri din sat, pentru ca nu prea este semnal pe aici. In sat nu sint decit doua magazine care aprovizioneaza localitatea cu mai tot ce ne trebuie. In zile ca acestea, cind nu avem cum sa trecem peste Amaradia cu masina, trebuie sa ne caram in spate tot ce avem de luat de la oras, cu chiu cu vai