Drumul spre cimitir, mai greu decat pe Golgota Nici macar cimitirul nu se afla in acel sat in care oamenii poarta mai bine de zece luni pe an cizme in picioare. Ca sa-si duca mortii la groapa, satenii trebuie mai intai sa traverseze un canal prin locul in care s-a rupt podul, iar apoi sa urce aproape in genunchi un deal mocirlos. In ciuda tuturor impedimentelor de pe infernalul drum ce duce din sat spre cimitir, acolo la orice inmormantare se aduna tot satul. Marti, familia Croitoru a trecut printr-un astfel de moment nefericit. Tatal si bunicul lor, Olimpiu, a trecut in lumea celor drepti. Procesiunea de inmormantare seamana mai mult cu drumul lui Isus pe Golgota. In locul podului peste canal, acolo unde drumul este rupt, au fost aruncate trei tuburi de beton, care vor constitui infrastructura viitorului pod. Peste acestea era foarte riscant sa-l traversezi si nici tinerii nu prea aveau curaj s-o faca, fiind vorba de o deschidere de aproape zece metri si adanca de patru sau cinci metri. Exact prin acel loc urma sa treaca cortegiul funerar. "Aproape toti satenii ne-am rugat de primar sa faca ceva pentru ca sa putem ajunge cu mortul la groapa. Ne-a spus ca nu-i mortul lui si ca, la cate probleme are in primarie, numai de noi nu-i arde", a spus Stefan Buzdugan, vecin al familiei indoliate. Ca sa poata traversa canalul peste tuburi, mai multi barbati au iesit in ziua inmormantarii, de la cinci dimineata, cu lopeti si cazmale si au aruncat in groapa pamant amestecat cu putin ciment. De acasa pana la biserica din sat si apoi pana la canal mortul a fost dus pe o remorca de tractor. La locul cu pricina, pe partea cealalta astepta un car cu boi. Patru barbati au luat sicriul pe umar si s-au indreptat spre trecatoarea amenajata dimineata. O tacere apasatoare s-a lasat peste multime, toti privind cu inimile inghetate spre cei patru consateni care purtau sicriul. Cu greu acest