"Suntem o adunatura, o sleahta de manipulati si manipulatori. Unii prea creduli, altii prea verosi. Sau prea goi pentru a avea ceva de spus si de facut. Agentiile de P.R. sa traiasca! Sau nuâ¦" Istoricul Sorin Antohi constata amar, in ultimul numar al revistei "22", ca "Romania este o tara fara proiect". Si se intreaba: "Daca totul ii merge atat de bine fiecaruia, cum de ne merge atat de rau impreuna?". Ca sa nu mai spun de dilema intelectualului rafinat, cu dragoste de aproape si tara, care isi rupe un dram de curiozitate pentru a incerca sa afle raspunsul la o alta intrebare: "De ce sunt oamenii atat de atrasi de a avea mai mult decat de a face si a fi, astfel incat a avea le anuleaza pe celelalte doua verbe esentiale?".
Domnule Sorin Antohi, daca nu v-as cunoaste, as putea crede ca sunteti rupt de realitate, de adevarurile crude care ne macina existenta noastra telenovelistica de zi cu zi. Stiindu-va, insa, o persoana extrem de tenace in a scormoni dupa adevaruri solide si realitati verificabile, nu pot sa spun decat ca, posibil, sunteti prins, ca intr-un vartej, de credinta ca speranta moare ultima si este de datoria noastra sa mai incercam o data, si inca o data, pana cand binele va invinge raul, lumina - intunericul, adevarul - minciuna.
Cum altfel ar putea fi daca noi suntem tratati ca o turma de cornute abrutizate, nedemne de idilicul unei vieti decente?
Timp de proiecte mari nu avem, vreme de proiecte mici nu e, timpul nostru nu a venit, iar vremea sa fim noi insine a fost putina si⦠a trecut. Cum spuneati si dumneavoastra - am avut o sansa istorica si ne-am ratat-o.
In schimb, noi avem preocupari. Ne preocupa canalele colectoare, instalatiile pentru apele pluviale si cele menajere care merg la comun, traim ca-n Evul Mediu si asta ne face sa credem ca atat meritam si ca alta soarta, daca va fi sa fie, o vor prinde nepot
