Nu e bine sa trecem usor peste tema „dictatorului" Basescu. E o petarda care face mult fum. O tema falsa peste care trebuie turnata apa, in regim de urgenta.
Arma folosita cel mai des pentru a lovi in neasteptatul si, mai presus de orice, nedoritul (pentru multe grupuri de interese, care au si puternice scuturi mediatice) invingator al ultimelor alegeri prezidentiale este pretinsul caracter dictatorial al actiunilor lui Traian Basescu.
Toti adversarii sau chiar dusmanii presedintelui Romaniei folosesc drept argument ultim al actelor lor contestatare faptul ca Basescu e, cum spun unii dintre ei explicit, un dictator.
Cine sint utilizatorii acestei idei atit de periculoase prin caracterul ei pervers? La un inventar sumar: politicieni care stiu prea bine ce inseamna sa te comporti dictatorial (ei insisi comportindu-se ca atare atunci cind au avut mai multa putere decit au acum), oameni de afaceri care si-au facut averi pescuind in ape tulburi si care se simt deranjati de efortul (real sau mimat, ramine sa
vedem cind vor aparea si rezultate incontestabile) presedintelui Basescu de a le limpezi, jurnalisti si lideri de opinie care au tacut milc in momentele, nu putine, in care atitudinile autoritar-dictatoriale erau chiar un fapt si nu doar niste simple, dar interesate proiectii.
Cum si unde e etalata ideea dictaturii promovate de, normal, „dictatorul" Basescu? Intr-o propozitie spus: peste tot pe unde e posibil, in cele mai neasteptate moduri cu putinta si cit mai des. In Parlament, adica, in presa, la televizor, in contre, in polemici. Trebuie sa o auda cit mai multi oameni, nu?
Un alt aspect interesant e acela ca dezvaluirile despre „dictatorul" Basescu vin mai ales din zona societatii romanesti atasata de valorile stingiste. Valori care, o stim destul de bine sau o uitam destul de des, au forjat di
