Ploua cu intalniri: premierul Tariceanu s-a intalnit cu patronatele si sindicatele carora le-a propus "pactul fiscal" si cu liderii partidelor parlamentare carora le-a propus pactul european, respectiv crearea "a doua culoare" pentru degajarea ambuteiajului provocat in parlament de regulamentul menit sa duca la schimbarea dlor Vacaroiu si Nastase.
Greu de urnit! La Senat s-au votat cateva articole dar la Camera, dl Nastase a reusit sa inchida usa in nas atat regulamentului (astfel ca acesta nici n-a patruns in sala) cat si celor care-i cer sa plece acolo unde i-este partidul, adica in opozitie: "poate pleaca ei, poate ca ei ne incurca".
Vazand ca n-o poate invinge, premierul a chemat opozitia la Guvern unde a propus separarea discutiilor. In zilele de dulce votam integrarea, in zilele de post, se consuma regulamentul. Pierzand batalia regulamentului, dl Tariceanu si-a pierdut si aliatii.
PD a dezertat de la intalnire lasandu-l singur cu fosta coalitie a dlui Nastase - probabil la ordinul dlui Basescu pe care premierul tocmai il ironizase: "daca mergem pe ideea de simplificare a arhitecturii constitutionale... eu as propune sa desfiintam si armata fiindca ne apara NATO". Dl Tariceanu n-a nimerit-o.
Intai, fiindca dl Basescu n-a propus desfiintarea parlamentului ci reducerea la o camera si apoi, fiindca si armata si-a redus efectivele si "arhitectura" foarte mult si trece la profesionism renuntand la serviciul militar obligatoriu. Poate ca premierul prefera ideile de arhitectura ale dlui Patriciu - sa facem afaceri, nu razboi cu PSD - dar ii trebuia un exemplu mai convingator.
Nici comparatia cu Marea Adunare Nationala nu tine: MAN era obedienta nu pentru ca era unicamerala ci fiindca aveam dictatura. Puteau sa fie si trei MAN si tot YesMAN era - si la fel de smirna statea.
Sigur ca PNL are tot drep
