- Diverse - nr. 188 / 23 Septembrie, 2005 E necesar sa consultam editia a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM), aparut in acest an (2005). Sa consemnam o prevedere referitoare la scrierea unor formule de politete, scrise cu majuscule (curent, aceasta regula nu se respecta). Domnia Ei (nu ei), Domniei Ei, Domniilor Lor. Domnia Lui (nu lui), Domniei Lui, Domniile Lor. Domnia Sa (nu sa), Domniei Sale, Domniile Lor. Domnia Ta (nu ta), Domniei Tale. Domnia Voastra (nu voastra), Domniei Voastre, Domniile Voastre. Am crezut de cuviinta sa insist asupra acestei ortografii, pentru ca am notat scrieri cu al doilea cuvant scris cu minuscula. Regula trebuie respectata si la alte formule: Majestatea Sa, Majestatea Voastra, Excelenta Sa, Alteta Sa, Preasfintia Sa etc. "Indreptarul…" din 1982 nota, ca literare, doua variante la verbul despera, dispera, prima cu de-, a doua cu di-; la substantivul desperare, disperare, notand si varianta desperatie, fara nici o calificare. DOOM prevede doar variantele dispera, disperare, la desperatie, indicand ca este invechita. Verbul a dispera se conjuga: eu disper, tu disperi, el dispera (nu dispereaza). Sa discutam si un cuvant vechi, cu semnificatii bogate: voie, cu formele voia, voii, plural voi, voile. Sensul acestui substantiv: vointa, vrere, intentie. Amintim unele expresii in care figureaza vocabula voie. Cu voie sau cu voia mea, intentionat, dinadins. "De ti-oi fi facut poate vreun rau, n-a fost nici cu voia, nici cu stirea mea" (I.L. Caragiale). Cu (voie) sau fara voie; de voie, de nevoie, cu intelesul vrand-nevrand. A-si face voie buna (sau rea) _ a fi vesel (sau a se intrista). Fara (de) voie sau fara (de) voia mea _ neintentionat, din greseala. A fi la voia cuiva _ a fi la cheremul, la discretia cuiva. "Santeti in mana si la voia maritului padisah" (M. Sado