(Discurs nerostit in Parlament)
Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"
(Nichifor Crainic)
In aceste zile, cand toata lumea vorbeste aproape obsesiv de regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului, cu greu esti lasat sa te mai gandesti la altceva. De parca nu ar mai exista grija zilei de maine, nu ar mai exista ploile si inundatiile succesive, nu ar mai exista preturile sau problemele locuintei, avalansa de informatii, corecte sau nu, avalansa de interpretari sau pur si simplu de rastalmaciri te fac sa revii mereu la aceeasi tema: regulamentul. In fond, ce este atat de discutatul regulament? O simpla alcatuire de norme tehnice care ordoneaza conduita in cadrul unei activitati, modul in care se desfasoara in succesiunea lor aceste activitati pentru a se putea ajunge la un rezultat final. Chiar daca regulamentul priveste activitatea unui for legislativ, ce are menirea de a dezbate si adopta legi, el ramane pur si simplu un proces tehnologic, in cea mai inginereasca interpretare.
Si atunci, de unde atata patima a discutiilor, de unde atatea probleme fara legatura cu ceea ce am numit tehnologia legislativa? Pur si simplu din faptul ca acest regulament stabileste niste ierarhii. Nu este vorba de ierarhia operatiilor succesive pentru obtinerea produsului finit, ci de ierarhia celor chemati sa execute acest produs. Si - ca peste tot - ierarhia oamenilor nu este privita numai ca o ierarhie a valorilor, ci ca o ierarhie a puterilor. Este ierarhia puterii care te-a impus, este ierarhia puterilor si avantajelor care iti sunt conferite. Batalia unor forte politice nu este pentru "eficientizarea activitatii", pentru "optimizare", "celeritate", ea este pentru consacrarea unor ierarhii pe care le pot ocupa cat mai la varf. De aici, o patima a disputelor care depaseste mult sfera disputelor intelectuale. Nu se pun in joc bagaje de cunostinte, a