Maria Stirba (pe numele de scena) este veterana intre „fetitele“ de la pod. Virsta destul de inaintata - comparativ cu floricelele de 17 ani, presarate la nimereala pe marginea podului, dar si vechimea de peste zece ani la locul de munca i-au asigurat, in timp, renumele incontestabil de „regina“ a placerilor ieftine, trintite pe banchetele tirurilor. Si pare ca nimic nu-i mai poate „stirbi“ faima de care se bucura. Nici macar lipsa dintelui din fata, care, zice tot poporul de soferi opriti in trafic pentru oarece necesitati, ii da un farmec aparte... Iar lor, satisfactii in plus. Am gasit-o la datorie, pe terasa „Iedera“, ascunsa privirilor neavenite. Desi era trecut de prinz, Maria abia venise la lucru, de o jumatate de ora. Ca in orice birou care se respecta, isi incepea programul, evident, cu o cafea si un suc. „De incalzire“, ride timid si ... stirb Maria. „Acu' veni, trebuie sa-mi fac intrarea. Si pina pica vreun client, n-am ce face“. Venise cu taxiul, din Brazda, unde sta cu chirie, cu baiatul ei. „E intr-a saptea, are ore dupa-masa“, a explicat Maria unul dintre motivele pentru care incepe programul abia dupa ora 12.00. „Plecam impreuna. Si ma intorc pina vine el de la scoala. La lucru oricum nu stau mai mult de cinci-sase ore. Nici nu sint clienti sa stau mai mult“, a explicat femeia si celalalt motiv. Orar de scoala la Pod Dar nu se plinge de program. Dimpotriva, ii convine de minune, desi citeva ore in plus i-ar mari considerabil veniturile. „Stau acasa numai cind e si el. Sa-i gatesc, sa-i spal, sa-l ajut la lectii. Cit sta la scoala, vin si eu la munca. Sapte-opt sute de mii pe zi, cam atit. O cafea, un suc, taxiul dus-intors, tigarile, mai ramin vreo sase sute si asta in perioadele bune. La cinci zile lucratoare - simbata si duminica nu prea vin, ca nu sint clienti - nu pot spune ca fac nu stiu ce bani. Cu copilul la scoala, se duc o gramada pe carti, c