Anul ãsta apele au spãlat tot. Au spãlat casele nenorociţilor din Banat, au spãlat Moldova, Ardealul, sudul, sãptãmâna trecutã au spãlat Bucureştiul şi parcã, pe lîngã toate astea, au spãlat mai ales orice urmã de bun simţ şi de logicã din capul politicienilor, fie ei la putere sau în opoziţie.
Dar au spãlat şi o epocã. Fiecare dintre noi a fost, cred, cel puţin o datã la Costineşti. Chiar dacã încã de prin anii '20 nemţii veneau aici la plajã, faima locului fiind destul de bunã, "staţiunea tineretului" a fost un simbol al "litoralului" anilor '80. Loc de relaxare a tineretului socialist, având Obeliscul şi epava ca simboluri, Costineştiul nu s-a schimbat foarte mult în anii '90. Nu a avut parte de boom-ul mediatic şi apoi imobiliar al Vãmii Vechi, cu toate fiţele ei boemo-culturale, de înflorirea Mamaiei sau de atenţia pe care Anonimul a acordat-o Sfântului Gheorghe. Costineştiul a rãmas, mai mult sau mai puţin – sigur, au ajuns şi acolo termopanele, kebabul şi concertele lui Guţã -, aceeaşi staţiune a tineretului – care între timp din socialist a devenit Pro.
Ei bine, acest Costineşti nu mai existã. L-au mãturat apele sãptãmâna trecutã, cu simboluri cu tot – Obeliscul e rãsturnat şi aproape îngropat în nisip – şi cu tot ce reprezenta. Pentru mine, o datã cu Costineştiul, sãptãmâna trecutã a dispãrut şi Litoralul, ca noţiune comunisto-optzecistã.
Mã întreb ce altceva ar mai trebui ras de pa faţa pãmântului pentru ca românii sã se rupã, în sfârşit, de trecut şi sã conştientizeze cã lumea în care trãiesc s-a schimbat. Şi cum s-ar putea face tabula rasa mentalitatea unui popor care încã se uitã cu nostalgie spre urmele rãmase pe frontispiciul fostelor fabrici comuniste, unde stãtea pe vremuri scris cu litere de-o şchioapã "Partidul, Ceauşescu, România!".
de Relu TÃTAR
Anul ãsta apele au spãlat tot. Au spãlat casele nenorociţilor din Ban
