Ca membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman, in 1953, Nicolae Ceausescu a fost de acord cu inchiderea Canalului ca nerentabil. Cand l-a redeschis, parea a fi "uitat" acest lucru. L-a folosit in arsenalul propagandistic, care preamarea "realizarile epocii de aur". Pe toate canalele de comunicare, televiziune, radio, presa scrisa era prezentata marea ctitorie. Din ordin venit "de sus", au fost scrise poezii, texte de proza si au fost compuse cantece, in care Canalul Dunare-Marea Neagra era "personajul" principal.

Nicolae Ceausescu a fost un conducator care a cautat sa-si legitimeze actiunile voluntariste cu argumente istorice. Chiar daca nu existau, dovezile trebuiau inventate sau reinterpretate in lumina directivelor secretarului general al partidului. Este si cazul Canalului Dunare-Marea Neagra.

RAFUIELI POST-MORTEM. Proiectul lui Nicolae Ceausescu privind constructia Canalului este strans legat de proiectul din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Chiar daca planurile din 1949 au fost regandite, proiectul demarat in 1976 s-a dorit a fi o "dovada vie" a superioritatii socialismului stiintific, sustinut de "geniul Carpatilor". Unde Dej a esuat, Ceausescu va izbandi. Seful Partidului Comunist Roman si al statului de dupa 1965 a cautat sa se distanteze fata de predecesorul lui, pe care nu o data l-a acuzat de "erori in construirea socialismului". Megalomania si dorinta de legitimare istorica l-au determinat pe Ceausescu sa uite de etapa 1949-1953 a proiectului Canalului Dunare-Marea Neagra si sa isi gaseasca predecesori in "negura" istoriei. Proiectul lui se inscria intr-o indelungata continuitate, care incepea in secolul al XIX-lea. Atunci au inceput a fi elaborate primele teorii de construire a unui canal care sa scurteze drumul Dunarii spre Marea Neagra. Pana la el nimeni nu indraznise finalizarea unui asemenea proiect grandios.

I