- Editorial - nr. 189 / 26 Septembrie, 2005 La un moment dat am avut incredere in ministrul Gheorghe Flutur, considerandu-l un specialist competent, cunoscator al realitatilor dramatice din agricultura, industrie alimentara si silvicultura, dar astazi am ajuns la concluzia ca pe acest domn, inginer silvic de profesie, il preocupa mai mult apararea intereselor proprietarilor de terenuri agricole, in mod deosebit a celor care revendica mosteniri din fondul forestier, decat salvarea padurii de la distrugere. Padurea, fiind o avutie nationala imensa, dincolo de importanta economica, are un rol hotarator in protectia mediului inconjurator. Sa luam in calcul numai faptul ca in acest an, dupa fiecare ploaie serioasa, regiuni intinse din Romania au ajuns sub ape. Toata lumea recunoaste ca nu numai precipitatiile abundente au provocat inundatii catastrofale, ci si taierile abuzive, "barbieritul" padurii, a codrilor seculari. Fel de fel de talhari cu gulere albe, romani, dar si destui straini, au intrat nemilos cu drujba prin paduri, defrisand la intamplare, orbiti de culoarea banilor incasati prin valorificarea masei lemnoase. Din prostie, din lacomie sau probabil din prea multa ura fata de Tara Romaneasca, s-a uitat prea usor ca, prin insusirile sale de ecosistem forestier, cel mai complex si mai stabil dintre ecosistemele terestre, padurea are un rol vital pentru omenire. De unde sa cunoasca bisnitarii de lemne ca padurea reprezinta un scut impotriva viiturilor, alunecarilor de teren, a fenomenelor torentiale prin functiile multiple si efectele favorabile verificate si recunoscute pe plan mondial? Amintim doar cateva: micsorarea volumului de apa care se scurge la suprafata solului; reducerea vitezei scurgerilor de apa la suprafata terenului; cresterea cantitatii de apa provenita din precipitatii infiltrata in straturile inferioare ale solului in terenurile impadurite