Contractul de privatizare a Aro, semnat la data de 26 septembrie 2003, avea de indeplinit o serie de clauze suspensive, asa cum erau definite in contract. Altfel spus, contractul intra in vigoare, iar Cross Lander USA devenea proprietarul Aro numai dupa ce aceste clauze erau indeplinite sau ambele parti erau de acord sa renunte la ele. Acestea erau urmatoarele: disponibilizarea unui numar de maxim 1.800 de salariati (articolul 4.1.1); publicarea in Monitorul Oficial a unui act normativ emis de guvernul Romaniei, prin care sa se acorde facilitati pentru privatizarea Aro; de departe, cea mai importanta este clauza de emitere, de catre Eximbank, a unui aviz care sa confirme dovezile de bonitate (capacitatea Cross Lander de a plati si a investi la Aro pentru realizarea obiectivelor prevazute in contract) prezentate de Perez (art. 4.1.2). Toate aceste conditii trebuiau indeplinite in termen de 20 de zile de la semnarea contractului, altfel "Contractul se va desfiinta de plin drept, fara a mai fi necesara nici un fel de notificare sau formalitate prealabila, partile urmand a fi repuse in situatia anterioara semnarii contractului" (art. 4.5). Termenul de indeplinire a clauzelor suspensive putea fi insa prelungit prin acte aditionale. Primul act aditional a fost semnat la data de 23 octombrie 2003, la aproape o luna de la semnarea contractului. In el s-a hotarat, de comun acord, prelungirea termenului de indeplinire a clauzelor de mai sus pana la data de 23 decembrie 2003. Abuzul lui Musetescu, dat in vileag de Curtea de Conturi Nici la data de 23 decembrie, clauzele nu erau indeplinite astfel ca s-a incheiat inca un act aditional la contract (numarul 2), prin care s-a decis prelungirea termenului pana la data de 10 ianuarie 2004, dat fiind ca inca nu fusesera indeplinite clauzele suspensive: "Termenul maxim convenit pentru indeplinirea clauzelor suspensive prevazute la