Locuiesc pe aceeaşi stradã de când erau de-o şchioapã. Îi despãrţea doar câteva blocuri, aşa cã, inevitabil, au trecut unul pe lângã celãlalt de nenumãrate ori. Niciodatã nu s-au oprit însã la taclale. Dar frumuseţea Anamariei nu a trecut neobservatã.

Anii au trecut, iar fetiţa de la parter a devenit o adolescentã preocupatã de treburile gospodãreşti. Anamaria fãcea cumpãrãturi, zilnic din acelaşi loc. Într-o zi, administratorul chioşcului, nimeni altul decât Alin, a decis sã o invite în oraş pe cea mai fidelã clientã. Dupã un refuz iniţial, Anamaria a cedat în cele din urmã insistenţelor lui. "Nu eram pregãtitã pentru o relaţie serioasã. Nici nu visam cã peste doi ani mã voi cãsãtori, dar… aşa a fost sã fie!"

Sãtul de aventuri, Alin hotãrâse cã era vremea sã se aşeze la casa lui. "Simpaticã şi foarte liniştitã", Anamaria l-a cucerit. Şi s-a lãsat, la rândul ei, ademenitã în mrejele iubirii. "M-a fermecat zâmbetul lui. Era genul de bãrbat pe care mi-l doream alãturi".

Când Anamaria l-a prezentat pe iubitul ei pãrinţilor, şi-a dat seama cã Alin nu era un strãin în familie. Pãrinţii ei îl cunoşteau datoritã unui incident petrecut în urmã cu mulţi ani. În timpul unei partide de fotbal cu bãieţii din cartier, Alin scãpase o minge în geamul apartamentului în care locuia Anamaria.

S-a dus sã îşi cearã scuze de la parinţii ei, care au rãmas impresionaţi de gestul lui. Şi l-au ţinut minte pe tânãrul despre care nu bãnuiau cã avea sã le fie ginere.

Mirii se gândesc deja sã îşi mãreascã familia, dar urmaşii mai au de aşteptat pânã când Anamaria va absolvi Facultatea de Ştiinţe Economice.

Deocamdatã, proaspeţii însurãţei şi-au fãcut o promisiune unul altuia pe care au de gând sã o respecte cu sfinţenie. "Fãrã minciuni! O sã fim sinceri unul cu celãlalt. Şi orice problemã trebuie sã o rezolvãm în familie. Cã lumea-i rea şi nu e bine sã-i