În septembrie 1990, sub egida Clinicii de Anestezie Terapie Intensivã, a început experimentarea unui sistem de urgenţã ce funcţioneazã şi în alte ţãri europene. Acesta avea la bazã transferul unui echipaj medical spitalicesc, cu dotarea necesarã, la locul unde se afla pacientul aflat în stare criticã, în vederea acordãrii unei asistenţe medicale de urgenţã calificate. Echipajul era condus de un medic pregãtit în domeniul anesteziei şi terapiei intensive şi în domeniul medicinei de urgenţã. La aceastã fazã de început, noul serviciu, numit SMUR sau Serviciul Mobil de Urgenţã şi Reanimare, avea în dotare o singurã maşinã echipatã pentru intervenţie rapidã, fãrã posibilitatea de a transporta pacientul, transportul acestuia urmând sã se facã cu o autosanitarã a Serviciului de Ambulanţã.
În anul 1991, SMUR a primit prima ambulanţã de reanimare sub forma unei donaţii din Germania. Aceastã ambulanţã urma sã uşureze şi, în acelaşi timp, sã ridice nivelul îngrijirii pacientului în prespital.
Pânã în octombrie 1990, noul sistem a funcţionat în totalitate cu personal voluntar. Conducãtorii ambulanţei SMUR erau studenţi la Facultatea de Medicinã, medici sau voluntari ai Crucii Roşii din Târgu Mureş. Dupã ce încercãrile de colaborare cu diferite instituţii nu au avut rezultatul dorit, în luna octombrie 1991 a început o perioadã experimentalã de şase luni, punând echipajul Serviciului Mobil de Urgenţã şi Reanimare sub coordonarea operativã a Grupului de Pompieri Militari Mureş, care urma, în aceastã fazã, sã asigure conducãtorii auto pentru ambulanţa de reanimare, spaţii de cazare şi instruire pentru personalul medical al SMUR. Aceastã încercare, care avea sa reuşeascã şi sã devinã permanentã, a fost bazatã pe modelele aflate în multe ţãri din lume, unde pompierii sunt direct implicaţi în acordarea asistenţei medicale de urgenţã şi a primului ajutor. Asemenea model