Razboiul civilizatiilor
Hai sa spun întai ce nu sunt notele astea: nu sunt nici jurnal, nici memorii, si nici nu sunt o cronica, autentica sau fictionala, asupra aparitiei antraxului si a luptei noastre cu el, asa cum au fost cele ale lui Defoe sau Camus, care au relatat lupta cu ciuma. Aceste note sunt doar un fel de foaie de observatie a campaniei noastre din primii ani ai secolului XXI contra flagelului antraxului. La vremea aceea nu stiam prea bine daca lupta noastra este cu germeni sau cu oameni, daca batalia în care încet-încet se angajau tot mai multi oameni si tari era un episod al luptei cu maladia, un razboi sau poate o cruciada. Am început sa scriu randurile astea în toamna lui 2001, fara pretentia ca pozitia privilegiata pe care am avut-o în a observa razboiul antraxului mi-ar fi conferit o cunoastere speciala. Desi în misiunile mele, de la Tirana la Ierusalim, de la Moscova la Pristina, din colonia Capului de Sud în Caucaz sau pe Nistru, am vazut antraxul îndeaproape, nu as putea spune ca sunt un expert un antrax, care este un dusman atat de poliform si un agent patogen atat de mutant, încat se schimba sub ochii tai. Sunt doar un cronicar, ca acela din romanele de science fiction, caruia îi revine misiunea de a completa pana în ultima clipa jurnalul de bord, ca, atunci cand nava va sucomba în fata raului misterios, cei care îi vor descoperi epava sa poata pune post festum un diagnostic care sa înarmeze alte generatii contra raului. Si daca vreo carte îmi vine în minte cand încep aceste randuri, e poate Istoria Angliei a lui Chesterton, scrisa tot în timpuri de razboi si tot de un nespecialist, ca o colectie de reflectii cu putine fapte asupra naturii civilizatiei engleze între elementul teuton si cel roman.
Antraxul, care a început sa soseasca în plicuri cu adrese scrise stangaci în toamna lui 2001, dupa prabusirea celor doua turnuri, e un
