Efuziunea sentimentala a presedintelui Voronin, care la Iasi s-a aratat gata sa mearga "pana la capat" cu Romania, nu dovedeste o reala schimbare de prioritati in relatiile externe ale Chisinaului.
Constant presata economic si politic de Rusia, mereu pacalita de imprevizibila Ucraina, Moldova este confruntata si cu dezinteresul manifest al Europei si retinerea SUA de a se implica in Transnistria. Voronin continua sa puna in carca fostului presedinte roman responsabilitatea pentru veritabilul "razboi rece" dintre cele doua tari.
In realitate, presedintele Basescu nu a pus in practica o noua politica "moldoveneasca". Singurul sau merit este acela de a fi trecut peste orgoliul national, ducandu-se primul la Chisinau pentru a-i spune lui Voronin ceea ce dorea sa auda. Si anume, ca la Bucuresti, nimeni nu se mai gandeste serios la unire, iar apropierea dintre cele doua tari se va face in cadrul viitoarei Mari Europe.
Romania continua sa nu aiba o politica proprie pentru Moldova, multumindu-se sa repete in organizatiile internationale orice teza pe care o emite Chisinaul. Ceea ce s-a schimbat este situatia Moldovei. Criza politica de la Kiev, care a dovedit cat de multa influenta are Rusia in fostele sale republici, a taiat apetitul Ucrainei pentru a fi sponsorul "democratizarii" CSI.
Presedintele Iuscenko se straduieste, acum, sa nu irite suplimentar Rusia prin sustinerea propunerii de largire a reprezentantilor SUA si UE. Moldova a ramas astfel singura sa tina piept Rusiei, iar unicul sau aliat este Romania. Blocata in incertitudine, atata vreme cat va exista enclava Transnistria, Moldova are nevoie de o politica economica de natura sa o transforme intr-un stat viabil.
Razboiul comercial declansat de Rusia, prin cresterea preturilor la gaz si blocarea importurilor de vin, a dezechilibrat puternic fragilele finan
