Dupa 9 luni de haos fiscal, cand Codul fiscal a fost modificat de 4 ori, anuntarea unui pact (Pace fiscala) a fost ca o raza de lumina pentru mediul de afaceri, patronate si sindicate. Atunci cand vorbesti despre un pact, despre o strategie, te gandesti ca exista o viziune asupra modului in care politica fiscala si cea bugetara vor raspunde unor cerinte pe termen scurt (bugetul anului 2006), dar si pe termen mediu si lung, avand in vedere aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007 si anii premergatori acestui eveniment.
Surprinzator a fost faptul ca, pactul de la Snagov a reprezentat, de fapt, o dorinta a actualului Executiv de a combate evaziunea fiscala si de a strange mai multi bani la buget. Nimic concret, nimic legat de felul in care Romania este pregatita sa faca fata socului integrarii, nimic pentru mediul de afaceri care, in continuare, ramane sceptic si neincrezator intr-un asemenea tip de comunicare.
Masurile anuntate in ultimele saptamani, date cu taraita (una pe zi de catre ministrul Vladescu), nu sunt nicidecum masuri coerente si legate intre ele, pentru a vedea exact vi-ziunea actualului Guvern. Ce stim pana acum este ca, probabil, ingrijorata de aceasta perioada, agitata din punct de vedere electoral (posibile alegeri anticipate), Alianta D.A. va pastra TVA la 19%, cota unica de impozitare a veniturilor, precum si cota de impozit pe profit raman la 16%. In schimb, romanii vor plati mai multi bani pentru mosteniri, pentru tranzactii de terenuri, pentru masini si pentru alte "vicii".
Deja obisnuiti cu faptul ca anul 2006 trebuie sa fie anul consolidarii finantelor publice in vederea pregatirii tarii pentru anul 2007, anul integrarii, aceste masuri luate nu pot constitui masuri serioase. Cei care cunosc ceea ce a insemnat anul 2005 din punct de vedere financiar si ceea ce va insemna 2007 si anii urmatori din punct de vedere al filosofiei
