Ţiganca, încã tânãrã şi frumoasã, şi-a oprit brusc mersul alert, atunci când a dat cu ochii de noi. Poate vroia sã îşi verse amarul unor oameni necunoscuţi, poate a vrut doar sã cearã o ţigarã, nu vom şti niciodatã, pentru cã, dupã ce şi-a spus dintr-o sulfare povestea tristã, a plecat la fel de brusc…
Maria, mama a trei copii, a pornit la drum, dis de dimineaţã, pentru a ajunge la Sighişoara, acolo unde locuiesc cele douã fiice ale sale, Mariana şi Camelia. "De când s-au mãritat, una cu un sas şi cealaltã cu un român, nu mai vor sã vorbeascã cu mine. Le e ruşine de hainele mele de ţigancã. Dar eu aşa le-am crescut şi pe ele, cu portul ãsta. Acuma poartã blugi şi bluze cu pene şi cu sclipici şi fug de mine. Aşa cã dacã vreau sã le vãd, trebuie sã merg la ele la servici. Numai mã uit la ele, cã de vorbit nu vorbim. Şi mã doare sufletul, cã sunt copiii mei. Totuşi, sunt mulţumitã cã le pot vedea şi cã-s bine. Mai rãu îi duc dorul bãiatului, care de trei ani s-a însurat cu o rusoaicã şi de atunci nu mai ştiu ce face, pe unde este şi dacã are ce mânca. Oare cu ce oi fi greşit de m-a uitat Dumnezeu? Trei copii frumoşi am crescut şi li-i ruşine cu mine", ne-a spus Maria în timp ce lacrimile amare i se rostogoleau pe obrajii ridaţi prea devreme, de prea multe griji. Şi atunci ne-a lovit un adevãr crunt. Sunt oameni needucaţi şi oameni titraţi, ai cãror copii îi desconsiderã ca oameni în egalã mãsurã. Pentru cã a fi pãrinte înseamnã în primul rând sã pãstrezi proaspete dorinţele propriei copilãrii, cu bucuriile, exaltãrile, durerile, dezamãgirile şi tristeţile inocenţei.
În trepidaţia zilnicã, uitãm însã prea des acest lucru şi ne tratãm copiii cu autoritate deplasatã. Subiectul conflictului între generaţii, perfect valabil, ar fi bine dacã l-ar trata iluştrii noştri psihologi şi din punctul de vedere al copiilor. Am învãţa mai multe.
Eugenia KISS
Ţ
