- Editorial - nr. 190 / 27 Septembrie, 2005 Traim vremuri ciudate. Uluit, prins intre focurile transeelor politice, derutat de cele petrecute in jurul lui, romanul nu stie ce sa mai creada. Vede babilonia si certurile din Sfatul Tarii spre care se indreptau sperantele lui pentru o viata mai buna, pentru un trai cat de cat mai linistit, isi scuipa in san, injura in sinea lui si-i pare rau ca i-a votat pe alesii neamului care, imediat ce si-au ocupat locurile in scaunele inalte ale Palatului Parlamentului, si-au dat poalele peste cap si au intors tunurile impotriva lui. Tot mai mult in interiorul Aliantei D.A., de la o vreme incoace, rasuna negatia "Nu"! Pleostita si vestejita inainte de vreme de atatea framantari interne, Alianta D.A., largita in Coalitia PNL-PD-UDMR-PC (PUR), ajunsa la o ora a bilantului, nu prea are cu ce se lauda. Cu toate incercarile de a cosmetiza o situatie, prin remanierea trecuta a Cabinetului Tariceanu, cele 10 luni de guvernare sunt considerate, de romanul de rand, un esec. O spune presa. O spun cetatenii apasati de birurile grele ale unei existente tot mai imposibil de suportat. O spun analistii si oamenii politici. In locul unei asteptate coerente necesare, in Alianta unul zice "cea!", celalalt "hais!". Unul semnalizeaza la stanga, apoi o ia la dreapta. De fapt, asta-i buba cea mai mare: in Alianta si in Coalitie nu prea stie stanga ce fac dreapta! Sa luam problemele pe rand. Sa incepem cu trecuta poveste a alegerilor anticipate. PD a rostit un DA hotarat, ca la starea civila. PNL s-a uitat in stanga si in dreapta si, inainte de "a se stinge" ecoul "DA"-ului pedist, a rostit un "NU" si mai hotarat! De fapt, acela a fost inceputul. Cam tot pe vremea aceea, printr-o intelegere intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, hotarat atunci sa-si prezinte demisia, anticipatele erau o solutie. Numai ca, intors de la B