Era in clasa a XII-a si era indragostit de o colega cu un an mai mica decat el. Venea mai devreme cu o jumatate de ora ca s-o vada intrand grabita pe poarta liceului. Atunci ii iesea in cale, ca din intamplare, si se facea ca are drum pe-acolo. Cand trecea pe langa ea, tragea aer in piept, respirand cu nesat dara lasata de trupul ei in miscare. Nu mirosea a parfum, ci a altceva. A sapun si a scrobeala, si a tinerete. A curat mirosea iubita lui.
Era prea timid s-o abordeze, asa ca se multumea doar s-o priveasca in pauze cum sta in banca, gesticuleaza si rade alaturi de colegele ei.
Ea era in clasa a XI-a si era indragostita de profesorul ei de Matematica. Era un barbat tanar, 30 si ceva de ani, care, atunci cand examina elevii la tabla, se sprijinea de banca ei. Iar cand o scotea pe ea la tabla statea asa, in picioare, nerezemat de nimic. Si mai era ceva ce-l facea pe omul asta fermecator si irezistibil: scria poezii.
Profesorul intra in cancelarie cu bratul plin de lucrari de control - era sfarsit de trimestru si trebuia sa le inchida media celor de la a XI-a. Le lasa pe birou si se cauta in buzunarul sacoului, unde pusese poezia pe care o scrisese de plictiseala in timpul orei. N-o gasi. Isi baga mana in toate buzunarele hainei si pantalonului, cercetand mai cu luare-aminte. Degeaba! Foaia de hartie nu era! Refacu in minte scena: "Am scris-o la catedra, apoi am bagat-o in buzunar... In care?... M-am ridicat si m-am sprijinit de-o banca... Aici mi se rupe filmul...". Renunta. Oricum era in intarziere - avea bilete la film, iar in oras se circula prost, ca intotdeauna cand afara ploua. Isi lua pardesiul din cuier si iesi din cancelarie salutandu-si colegii voios, cu gandul la altceva.
Ramasese ultima in clasa. Se duse la cuier, isi lua paltonasul si se imbraca, gandindu-se cu bucurie ca stiuse toate subiectele ce-i picasera la lucrare. Avea sa
