- Social - nr. 190 / 27 Septembrie, 2005 Un roman, un cetatean informat pe aceste carari mioritice tot mai intortocheate ducand, parca, spre labirintul din Creta, ne-a adresat o intrebare perplexa, dar cu talcul ei anume: de ce noi, romanii, aducem, de pilda, sare din Ucraina? Despre banala "sare in bucate" s-au nascut, prin imaginatia bogata a creatorului popular anonim si s-au raspandit povesti de-a dreptul fermecatoare, pline de pilde demne de a fi urmate. Banala, dar atat de necesara sare pentru om si pentru economia unei natiuni se vede ca, intr-o Romanie plina de saline, asezata pe numeroase "vine" de sare de pe vremea romanilor (baile de la Ideciu de Jos si Jabenita, de pilda, in judetul Mures) nu mai prea conteaza in economia domnului Calin Popescu Tariceanu, pe care el o vede ca "duduie" de atatea performante postdecembriste. Intrebarea romanului, a cetateanului informat, mi-a creat un fior pe sira spinarii. Sare din Ucraina? Simti ca abia iti poti reprima un ras nervos. Intr-o economie mergand de-a busilea, in care, printr-o haiducie arhicunoscuta, a fost pus in mana strainilor Romtelecom-ul, aluminiul, cimentul, marile complexe agroindustriale, industria textila, de mobila si de incaltaminte, cuiva i s-a pus pata si pe sarea romanilor, dand de pamant, de dragul unor comisioane grase, cu o bogatie aflata la tot pasul. Economisti, care cred ca lor nu le ajunge nimeni nici la degetul cel mic, politicieni verosi, parlamentari care au pradat totul in cei 15 ani, ca asta-i "moda" in Romania, manati doar de interesul personal, transformat in caciula mare in care cade comisionul gras, nu-si fac probleme din golurile create in bugetul statului. O vreme aduceam sare si din Ungaria care nu are saline. Acum din Ucraina? Nu ne mai mira nimic. Din bustenii si cheresteaua romaneasca, date mai pe nimic, nu s-au gandit strainii sa ne aduca mobila la preturi ametitoare? Tr