Dupã dramele care au lovit România, mii de oameni au rãmas fãrã un acoperiş deasupra capului, au rãmas fãrã nimic din ceea ce au strâns o viaţã. În aceste condiţii, pretenţiile romilor din Hãdãreni, care vorbesc numai cu Înalta Camerã a CEDO, sunt absolut absurde. Sigur cã, în materie juridicã, este bine sã ne aliniem normelor europene, sigur cã nu este normal ca cineva sã-şi facã singur dreptate, dar a avea pretenţia ca jurisprudenţa CEDO sã fie modificatã, este mai mult decât o obrãznicie. Ei vor sã fie recunoscut faptul cã, deşi România nu ratificase Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului în 1993, li s-a încãlcat dreptul la viaţã şi proprietate şi dupã aceastã datã. De asemenea sunt nemulţumiţi de pedepsele "ridicol de mici" aplicate sãtenilor şi de faptul cã doar 11 dintre ei au participat la incendiere. Sigur, ar fi fost foarte bine ca tot satul sã zacã în puşcãrie pânã putrezesc toţi, poate aşa România nu ar fi fost târâtã în acest proces în care "dreptul de a fi discriminat" este superior bunului simţ.
Suntem cu toţii îngroziţi şi ne cãutãm cuvintele ca nu cumva sã-i jignim pe ţigani pentru cã ne putem trezi acuzaţi de discriminare. Chiar dacã tot comportamentul unora, foarte mulţi, este o continuã provocare. Dacã au speranţa cã, la fiecare ton mai ridicat se pot trezi cu zeci de mii de euro în buzunar, le convine sã fie, chiar şi bãtuţi.
Din pãcate asistãm la un fenomen foarte periculos. Romii au ajuns sã creadã cã au numai drepturi cã toatã Europa îi ţine în braţe, indiferent de ceea ce fac. Pot fura liniştiţi, pot jigni cu seninãtate, nu ai dreptul sã le spui nimic cã eşti pârât la CEDO. Singura lor preocupare este sã se victimizeze. Dacã din asta ies bani!
de Cora MUNTEAN
Dupã dramele care au lovit România, mii de oameni au rãmas fãrã un acoperiş deasupra capului, au rãmas fãrã nimic din ceea ce au strâns o viaţã. În aceste con