Modelul suedez, cu care pe la inceputul anilor ’90 ne impuia capul primul presedinte comunist al Romaniei capitaliste, n-a apucat sa fie experimentat pe cei 20 de milioane de pacienti estici, ce nu se trezeau asa de usor din euforia impuscarii sefului de salon.
Presedintele nostru ajunsese la concluzia ca in Suedia traiesc cei mai fericiti oameni din lume, pe un pamint al fagaduintei, unde vacile vin singure la muls, iar conductorii de tren coboara in timpul mersului ca sa culeaga zambile de pe marginea terasamentului si sa le ofere celor prinsi fara bilet.
Conform acestei viziuni, poetii suedezi ar fi trebuit sa cinte la harpa de dimineata pina seara imnuri de slava aduse protectiei sociale sau foarfecelui de croitorie cu care politicienii ajusteaza cistigurile si potrivesc impozitele in asa fel, incit viata sa-ti vina ca turnata pe corp, aidoma unui costum de mare firma.
Cometa blonda a bunastarii nordice care urma sa traverseze cerul Romaniei ne-a ocolit, asa ca, pina la urma, am fost nevoiti sa inghitim pe burta goala ba fantoma crapului la carton iliescian, ba promisiunile cu crema si fistic preparate in laboratorul societatii civile de cofetarul zonal Emil Constantinescu.
Din experimentul traitului mai bine pare sa se fi rezolvat, deocamdata, partea cu bautul, cetatenilor Romaniei revenindu-le gratis cate 380 de litri de suc de ploaie pe cap de locuitor.
Pina o sa ploua cu rate fripte si scovergi, bine ar fi ca figurantii cu drept de vot care au jucat in aceasta piesa sa-si aduca mincarea de acasa.
P.S. Pentru ca, vreme de 7 zile, o sa experimentez modelul suedez la fata locului, fiind invitat la Tirgul de carte de la Gothenburg, de joia asta pina joia viitoare, ca sa nu mi se raceasca rubrica din „Gandul", o sa scot din vechea tolba citeva poezii cu care mi-am pansat tineretile.
