KOGALNICEANU NEGRUZZI "Cine citeste «Scara cartii de bucate» scoasa de Kogalniceanu si Negruzzi are sentimentul ca patrunde intr-un univers de arome si delicii vizuale in genul «Camarii de fructe» evocata de Ion Pillat", scrie Mircea Zaciu in deschiderea prefetei la cartea "200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti", editia din 1973. Publicata prima data in 1841, la Iasi, culegerea de fata este mai mult decat o simpla carte de bucate, ea putand fi citita intr-o cu totul alta cheie. Un adevarat album de gusturi si culori al acelor vremuri. O istorie prescurtata a mentalitatilor. O pagina despre filozofia de viata a omului obisnuit. Si nu in ultimul rand o pagina de literatura. Sa patrundem asadar in aceasta lume a gustului si a rafinamentului culinar din alt secol si sa-i ascultam poezia.
Simpla lectura a "Scarii" cere un mic efort de imaginatie, Kogalniceanu si Negruzzi parand ca-l anticipeaza fara voie pe Caragiale si al lui "La Mosi". Supa pisata, Supa de raci, Bou de moda, Hulubi in papiloturi, Friganele cu crieri, Uger de vaca, Carne murata, Trahana pentru ciorba, Zalatina pentru bucate, Babe oparite tare bune, Rahatlocum, Beltea de gutai... Si lista ar putea continua. Caci cum poti gasi mai bine drumul spre alt timp decat incercand sa-i reconstitui gustul si parfumul?! Cum altfel poti intelege mai bine arta de a trai si filozofia de viata ale unei epoci? Daca pentru acea perioada cartea a avut o valoare mai degraba practica, pentru epocile urmatoare ea s-a transformat in document, iar mai apoi in opera de arta.
Citind retetele si sfaturile practice ai uneori sentimentul ca privesti tablourile lui Bruegel. Aceeasi lume miniaturala, care se deschide, acelasi microunivers care contine in el universul cel mare. Intru exemplificare: "Presara carnea cu praf de carbuni si o asaza intr-un vas de piatra cu capac bine potrivit.
