Intr-o comuna parca uitata de lume, Ghindeni, un barbat traieste doar cu voia lui Dumnezeu si din mila oamenilor cu suflet. Singura sursa de lumina din casa lui Constantin Ciobanu o constituie luminarile, iar hrana sa - cite o bucata de piine primita de la vecini. Desi are probleme grave de sanatate, medicii refuza sa-l consulte pentru ca nu are CAS-ul platit. Si pentru ca nu mai poate presta orele de munca in folosul comunitatii, i-a fost sistat si ajutorul social. Nea Costica s-a nascut in urma cu 52 de ani in satul Ghindeni, fiind singurul copil al familiei Ciobanu. Mama lui a decedat la nasterea sa, iar dupa doi ani, si tatal sau a trecut in nefiinta, raminind singur pe lume. Alecu Bajan, un om cu suflet mare si cu dragoste de copii, l-a infiat, oferindu-i caminul si grija parinteasca de care avea nevoie si, in ciuda conditiilor materiale precare, l-a educat si l-a invatat sa-si cistige piinea. A muncit 20 de ani pe santier pentru a-si ajuta parintele care nu a mai putut sa-si cistige singur existenta, pina cind picioarele i-au fost afectate de o boala grava. S-a intors in locurile natale, unde a trait impreuna cu tatal adoptiv din rasplata pentru munca pe care o presta intotdeauna cu seriozitate si punctualitate, dupa cum spun vecinii. Insa necazurile au continuat, reintoarcerea acasa fiind urmata de decesul parintelui. Patru kilometri cu lemnele in spinare In ciuda faptului ca sanatatea nu-i mai permite sa faca multe lucruri, nea Costica a gasit intelegerea vecinilor. Camera in care locuieste in prezent a fost construita cu ajutorul lui nea Ion Fiertu, care, desi nu este instarit, i-a dat o mina de ajutor. In doar patru metri patrati, fara curent electric si fara apa, cu un pat facut din scinduri si cartoane in loc de fereastra, nea Costica este fericit ca vede lumina zilei in fiecare dimineata, neuitind sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru oamenii cu suflet ma