Soiul Iordana este autofertil, adica procesul de fecundare se face cu polen din aceeasi floare si deci poate fi cultivat in plantatii pure. Soiul Iordana, avand polenul fertil, poate fi folosit el insusi ca un bun polenizator pentru alte soiuri deficitare (autosterile). Iordana are o perioada lunga de vegetatie, de 180 si chiar 210 zile, si de aceea este indicat a se cultiva in locurile unde lunile septembrie si octombrie sunt calduroase si secetoase, in general, pe pante insorite, cu expozitii sudice.
Este un soi cu coacere tarzie, strugurii ajungand la maturitate deplina la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, cand acumuleaza in medie 160-180 g/l zaharuri. Productia de struguri realizata la hectar variaza intre 12.000 si 16.000 kg, dar poate ajunge pana la 20.000 kg. Vinul obtinut din Iordana, cand e tanar, are o culoare galben-verzuie si este foarte atractiv prin insusirile sale organoleptice. Cu un parfum de flora spontana, desprins parca din plaiurile istorice ale Transilvaniei, vinul se impune printr-o savoare delicata, placuta, asemanatoare cu cea a fructelor de padure. Vioi, fructuos si cu multa, multa prospetime, lasa, in general, un postgust persistent si foarte agreabil.
Fara a avea pretentia unui vin alb de inalta calitate, atrage atentia si trezeste interes amatorilor de vinuri tinere si fructuoase. De obicei, vinurile au un continut in alcool de 9-10°, dar se remarca printr-o aciditate totala ridicata, ce depaseste usor 5,0 g/l. De aceea, ele servesc foarte bine la cupajare pentru vinurile de consum sau sunt folosite si chiar recomandate ca materie prima pentru obtinerea vinurilor spumante de calitate. Vinurile de Iordana se folosesc si la obtinerea distilatelor de vin invechite, distilate ce au contribuit la crearea personalitatii unor mari podgorii ale Transilvaniei.
Aici e locul sa fie citata lucrarea "Viieriul
