Imediat dupa ce Observator cultural i-a consacrat un supliment, uite ca se mai gaseste un redactor neatent care exaspereaza cititorul cu numele scriitorului peruan. Pentru simplul motiv ca, in periplul sau romanesc care i-a adus, printre altele, premiul „Ovidius“ acordat de Uniunea Scriitorilor cu ocazia Congresului international de la Neptun, scriitorul s-a oprit in capul mesei dreptunghiulare din sala Institutului Cultural Roman, in preajma doamnei Ioana Zlotescu (directoarea Institutului Cervantes, co-organizator al manifestarii) si a domnilor H.-R. Patapievici (directorul ICR, celalalt co – evident – organizator al evenimentului) si Gabriel Liiceanu, moderator al conferintei de presa. Lume multa, reprezentanti ai celor mai importante branduri mediatice din Romania, basca doi redactori ai principalelor cotidiane sportive – Gazeta Sporturilor si PRO Sport.

Prima observatie a lui Mario Vargas Llosa in ceea ce priveste diferenta dintre Romania vazuta de el in urma cu 10 ani, la prima vizita, si cea de acum: au disparut monarhistii si s-a domolit fervoarea religioasa, semne de adecvare europeana a discursului intelectual romanesc. In 1995, spunea scriitorul, fusese surprins de entuziasmul religios si de piosenia intelectualilor cu care avusese ocazia sa discute. Nu vreau sa spun ca scriitorul peruan Vargas Llosa a venit tocmai de la Lima sa ne tina lectii de „corectitudine intelectuala“, dar cred ca nici in Romania anului 2005 un discurs care promoveaza spiritul agnostic si care atrage atentia asupra nocivitatii fanatismului nu e inutil. Asta si pentru a pune capat odata identificarii practicii literaturii cu o activitate religioasa, sine qua non al gindirii multor scriitori romani.

Vargas Llosa a vorbit in numele artei realiste care se inspira din si care inspira viata, facind aluzie la eseul lui Bataille Literatura si raul, solidar cu viz