Academia Româna isi reaminteste de pictorul Ioan Andreescu, celebru din punctul de vedere al elitistilor, doar atunci cind trece un numar rotund de ani de la nasterea sa. Daca n-ar fi existat un dialog intre omul de cultura Nicolae Manolescu si reputatul critic de arta Radu Bogdan, in urma cu aproape sase ani, despre „enigma Ioan Andreescu“, adevarul istoric ar fi ramas ingropat. Cum dialogul a disparut in eter, riscul necunoasterii - macar a unei parti din viata si creatia marelui artist - tinde sa creasca. Nu este cazul implicarii presedintelui Academiei, Eugen Simion, intrucit a evitat cu diplomatie orice controversa, aidoma unui ministru de externe care doreste sa-i creasca, permanent, cota de popularitate. Astfel, Academia Româna a programat sarbatorirea a 150 de ani de la nasterea marelui pictor Ioan Andreescu, pe 24 februarie 2000, insa a eludat, desi avea un calendar, ca „distanta“ intre el si Eminescu este de numai 36 de zile. Numai in conjuncturi ciclice, la comemorari, Ioan Andreescu stirneste mari polemici. Este un fel de paradox limitat, care se intilneste doar in România. Revenind la dialogul disparut, Radu Bogdan il aprecia pe artist ca fiind un „postimpresionist dificil“, „inca o mare enigma“, neindoielnic, „deasupra lui Nicolae Grigorescu“. Alti critici de arta, unii... „sezonieri“, au avut opinii contrare. Certitudinea lui Radu Bogdan a fost si ramine impartasita de criticul literar Nicolae Manolescu, care crede ca este cel mai mare pictor din secolul trecut, dar... „nu a putut sa devina pictor national asa ca Nicolae Grigorescu“. Expozitia dedicata sarbatoririi a 150 de ani de la nasterea pictorului Ioan Andreescu, organizata in februarie 2000, a cuprins 29 de desene din 44 existente (cum au spus criticii diletanti), fotografii ale pictorului si ale familiei sale si inca cinci lucrari de pictura: „Cimp inflorit“, „Model costumat“, „Coliba in padure