Daca pana in urma cu cateva zile obtinerea unui credit in valuta – pentru cumpararea unei case, a unei masini sau pentru nevoi personale – era o operatiune cu sanse de reusita pentru mare parte dintre romani, de saptamana aceasta lucrurile s-au schimbat.
Multe dosare de creditare au fost respinse, o parte din banci chiar au sistat acordarea de credite in valuta. Si asta, deoarece deja depaseau plafonul maxim de creditare impus de ultimele norme ale BNR – de trei ori fondurile proprii.
De ce a recurs BNR la masuri atat de dure? In primul rand, pentru ca, numai in ultimul an, valoarea creditelor in valuta a crescut cu 90%, iar cea a creditelor de consum in valuta, cu 140%, risc de crestere considerat alarmant.
Orientarea romanilor catre creditele in valuta era una normala, in conditiile in care, pentru o suma imprumutata in euro sau dolari, plateai rate lunare de doua ori mai mici decat pentru aceeasi suma imprumuta in lei. Numai ca Banca Nationala s-a uitat la veniturile din care pot fi dati inapoi banii bancii.
Salariile romanilor sunt in majoritate in lei, economisirea este destul de redusa, creditele erau contractate pe termene din ce in ce mai lungi, de peste 10 ani. Riscul pe care si l-a asumat populatia a fost considerat prea mare.
In plus, majoritatea produselor achizitionate prin credite de consum erau din import, aportul la dezvoltarea industriei autohtone fiind nesemnificativ.
Totusi, daca atat banca, cat si clientul isi asumau riscul creditului in valuta, se justifica aceasta interventie brutala a bancii centale? De la inceputul anului, BNR a tot venit cu masuri de limitare a creditarii, dar bancile comerciale au gasit imediat modalitati de fentare a noilor reguli.
A limitat BNR posibilitatea de indatorare a unui client la 40% din veniturile acestuia, bancile au decis sa-i ia
