O cura de slabire este vitala pentru leul greu, inainte sa faca muschi adevaratiO cura de slabire este vitala pentru leul greu, inainte sa faca muschi adevarati
Euro nu se mai vinde cu 34.000 de lei, ca-n 2002, ci a urcat spre 36.000, ca-n 2003. Pana la cei 41.000, din 2004, mai e cale lunga - 50 de bani noi.
Mai e mult pana departe, dar s-a cam terminat cu drumul cursului la vale. Inceputul sfarsitului a fost in septembrie, cand Isarescu a criticat "aberatia de proportii" - aprecierea nominala a leului. Guvernatorul BNR a atras atentia ca "si pietele pot sa greseasca in sentimentul lor", atunci cand mizeaza pe o singura carte, adica pe un singur sens, descrescator, al ratei de schimb.
Banca Nationala nu greseste: de unde pana unde aprecierea leului, cand castigurile de productivitate se subtiaza pana la anulare?! Din nefericire, piata a ignorat tentativa de "moral suasion" (influentare verbala) a guvernatorului. Cursul a scazut sub 34.800 la 19 septembrie. Dar nici o problema! Daca tot e la moda pe burse sa se faca o declaratie puternica, sa vina un fond mare si sa ridice stacheta, dupa care sa fie atrasi in jocul psihologic jucatorii mici si mijlocii, de ce nu s-ar schimba la fel sentimentul si pe piata valutara?!
Lumea continua sa se intrebe ce s-a intamplat joia si vinerea trecuta de-a ajuns cursul la 36.000 din cateva miscari. Pai, in loc sa facem presupuneri legate de reactia instantanee a speculatorilor straini la scaderea abrupta a dobanzilor, mai bine ne-am uita la mesajul transmis de unii dealeri (de preferinta nenominalizati) prin mass-media: e timpul sa cumparati euro! Bineinteles ca, in paralel cu semnalul, mergand pas cu pas pe reteta de la bursa, au venit si achizitiile de valuta (sa fi fost chiar BNR bine ascunsa in spatele a una-doua banci straine?). Pana sambata se crease deja un nou curent de opinie, iar acum e prea tarz
