In cadrul reformei sistemului de protectie a copilului, promovata de ANPDC, un obiectiv important il reprezinta inchiderea marilor centre de plasament pentru copiii orfani, institutii de tip vechi, care au contribuit, prin precaritatea si deficientele serviciilor oferite, la crearea unei imagini reprezentativ negative a Romaniei in strainatate. Cunoscute si sub denumirea de "centre-mamut", aceste lacasuri adaposteau sute de copii care traiau in conditii greu de imaginat. Dupa ce, intre 2002-2004, cu sprijinul financiar al UE, au fost inchise 29 de astfel de institutii, in ultimul timp li s-au adaugat 36. Serviciile nou-create vor contribui la prevenirea institutionalizarii copiilor si la mentinerea acestora alaturi de parinti. De aceste servicii au beneficiat aproximativ 3.500 de copii, proveniti din centrele inchise, iar dintre acestia 900 au fost reintegrati in familie, fiind asigurat, la nevoie, si un sprijin material, sau financiar. Printre institutiile inchise se numara 13 foste leagane si 2 foste camine-spital. Unele erau cunoscute ca adevarate "gauri negre", prin capacitatea lor de a absorbi copii si fonduri, ca de exemplu Leaganul "Sfanta Ecaterina" din Bucuresti, care adapostea 152 de copii, Leaganul "Micul Print" din Brasov, cu un efectiv de 220 de copii, Leaganul "Sfanta Paraschiva" din Iasi, cu 195 de copii, Centrul de Plasament nr. 1 din Tg.-Mures, cu 161 de copii si Caminul-spital "Gradinari" din Giurgiu, cu 123 de copii. In cadrul reformei sistemului de protectie a copilului, promovata de ANPDC, un obiectiv important il reprezinta inchiderea marilor centre de plasament pentru copiii orfani, institutii de tip vechi, care au contribuit, prin precaritatea si deficientele serviciilor oferite, la crearea unei imagini reprezentativ negative a Romaniei in strainatate. Cunoscute si sub denumirea de "centre-mamut", aceste lacasuri adaposteau sute de copii care