Monica HEINTZ
Etica muncii la romanii de azi
Editura Curtea Veche, Seria „Actual“,
Bucuresti, 2005, 232 p.
„Care etica a muncii?“, se intreaba poate destui, cu malitiozitate si zimbete ironic-amare, atunci cind dau cu ochii de titlul volumului Monicai Heintz. Cind vine vorba despre munca la romani, dubiile, scepticismele, pesimismele si neincrederea tin locul discutiilor serioase si, ca sa folosesc o sintagma la moda, al „criticilor constructive“. Nu de alta, dar romanii –nu-i asa? – nu iubesc munca, sint lenesi, fac lucrurile de mintuiala, cauta sa cistige bani fara sa faca mai nimic pentru ei, in stil smecheresc... E drept ca toate aceste stereotipuri coexista cu cele care ii blameaza pe ceilalti pentru starea societatii romanesti actuale (ceilalti insemnind turcii, rusii, americanii, ungurii, comunistii, neocomunistii s.a.m.d.), dar asta nu le schimba cu nimic valoarea si importanta; poate doar accentueaza faptul ca, atunci cind e vorba de idei luate de-a valma si de-a gata, ne putem pierde usor intr-o confuzie cu sens aparent.
Care confuzie deseori este numita doct si fatalist „mentalitate“, de mai toata lumea, de la politicieni la intelectuali. Monica Heintz nu lucreaza cu aceasta notiune care „il uimeste pe un antropolog anglo-saxon, caci ea a fost de multa vreme eliminata din antropologia sociala care explica fenomenele sociale cu ajutorul factorilor economici, politici, sociali sau culturali“. Explicatia starii de fapt din societatea romaneasca, motivatia pentru care exista un slab respect pentru punctualitate, o aplecare catre munca realizata in chip superficial ori o coruptie generalizata nu rezida intr-un determinism etnic de care nu avem cum sa scapam, ci mai degraba in niste cauze de natura socio-economica.
Iar cea mai importanta dintre aceste cauze, argumenteaza cu succes tinara autoare a Eticii muncii
